Neînțelesul
Sprijin scara rulantă de la metrou în compania unui puști de 16-17 ani. Elev la un liceu din curul Bucureștiului, îmi spune. S-a apropiat sfios să-mi ceară o țigară: ”îmi cumpăr câte 3 țigări pe zi și tocmai ce le-am terminat”. N-am apucat să scot pachetul de țigări din buzunar că deja îmi lipsea un Fine Cut. Mă întreabă dacă nu rămân să-mi termin țigara, că n-am voie cu tutun la metrou. Pare genul de copil confuz, vai de mama lui, în căutarea clișeului ăla, identitate. L-am întrebat ce dracului caută la 10:30 în stația de metrou, de ce nu este la școală? Nonșalant îmi spune că n-are ce căuta la școală, tot ce are de învățat îi este arătat pe stradă. Am izbucnit în râs, spre nemulțumirea lui… Râdeam, însă, cu juma de gură. Își continuă ideea: păi de ce să mă duc la școală? Oricum, cei de-acolo ne pun pe toți în aceeași oală – lichele, chiulangii, copii din părinți tâmpiți și fără bani. Dar să știți că nu-i așa, nu suntem toți așa. Mama încă muncește, taică-miu-i pensionat pe caz de boală da mai face câte una-alta pe la Obor, să mai vină niște bani. Eu nu prind mare lucru din cărți, mai citesc câteodată, dar mai mult de gura lu sor-mea, care-i la facultate și zice că dacă-mi bat joc de viață de pe acum, o să ajung și eu să vând borcane în Obor.
Mă uit către ceas, privesc și țigara pe care tocmai ce i-am oferit-o: cred că e înstare să-i mestece și filtrul ăla îngălbenit. Îi spun că o să pierd trenul și trebuie să cobor către peron. Replica mă lasă perplex: Du-te, nene, toți ne credeți niște tâmpiți pe noi, ăștia tinerii!
on 28/01/2009 at 1:27 pm
Permalink
Fuck!
URA!
on 28/01/2009 at 6:48 pm
Permalink
bah, tu sponsorizezi…. stii tu