Prima generație la oraș. În trecere, doar…

9:20, Metrou Gara de Nord 1, peronul spre Dristor 2.
Mama, tatăl și adolescentul de la Crevedia, probabil. Mami, o supergospodină(TM) pe la 45, tatăl – un supertractorist(TM) pe la 50 și boracul, vedeta discotecii de la căminul cultural, pe la 18 ani. Mami belește ochiul în LCD-urile de pe peron și-l educă pe tati: “Mache, noi nu prindem ăsta (n.a. – Postul CCTV, bănuiesc) că e doar la metrou, aicișea!” Tati nu ezită să-și impună punctul de vedere: “Taci fă, țăracno, că n-a mai văzut neamu lu măta metrou!” Minicocalarul este complet distras de empetreiurile cu manele de pe telefonul său Samsung Prima Generație(TM) ca să observe metroul ce trage-n stație așa că rămâne, cum era de așteptat, fix în fața ușilor care, șocant, se deschid. Lumea coboară, călătorii îl împing, îl apostrofează. Jegul se uită tîmp către interiorul trenului și exclamă, așa, ca pentru el: “Da n-aveți, bă, loc nici aici, în București?“.
Urc în tren chiar în spatele familiei minune și pînă să apuc să înfig căștile în urechi, inevitabilul se petrece – Supertractorisul hizlește dantura proastă către mine și sunetele se rostogolesc articulat: “Domnu, ăsta duce la Obor?”
Am ales să răspund cu o scuturătură din cap deși fiecare sinapsă vroia să articuleze Nu! În rasa mă-tii de epavă! Se învîrte în cerc, nu operște niciodată! În trenul ăsta ne adunăm noi, homo-sapiens-sapiens, înainte de a muri!

Postat la 30/03/2009 ora 9:34 pm de Hubba · Permalink
In: De-ale lor, Eu nu cunosc limite, sunt nelimitatu'

2 Comentarii

Feed pentru comentarii

  1. Written by DeMaio
    on 31/03/2009 at 8:59 am
    Permalink

    =)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
    Nu mai poooot!

    Dar este trist.

  2. Written by Wanda
    on 15/04/2009 at 4:30 am
    Permalink

    :) ))) vai doamne, mor de ras!
    ai povestit atat de colorat incat parca eram acolo.
    Neam de neamu’ lu ma-sa n-a mai vazut metrou. :) )

Feed pentru comentarii

Răspunde