Starea națiunii
Eu sunt apolitic. Așa am fost crescut. N-am prins culoare de partid de la maică-mea, nici de la taică-miu. NU am votat nici măcar odată, indiferent de ce era de ales. Mint. Am ajuns o singură dată la urne și am ștampilat toate căsuțele din buletinul de vot. Trebuie să explic gestul? Mă gândeam eu…
N-am moștenit țărână de la vreo mătușă, n-am furat de la stat cu PFA-uri și SRL-uri de colț de garsonieră. N-am plecat în Italia la trafalete și nici nu am făcut șpârle pe internet pe modelul perversa de la Rm. Vâlcea. Am avut o traiectorie normală, firească, așa cum fiecare dintre voi ar trebui să-și definească normalitatea. Mi-am terminat studiile, m-am mutat prin câteva orașe, am găsit niște slujbe, am trecut prin câteva mai prost plătite, am ajuns în punctul în care trăiesc bine. Fără să fiu membru Mensa, fără să mă caute de pe dealul Academiei pentru creier fervent. Cu 65 de kile de mine, desfășurate pe 1.84m, deși am impresia că am cam intrat la apă în ultimele luni, până pe la 1.83. Adică, boule cititor, fix cum poți și tu. Cum ești și tu. Am avut parte fix de oportunitățile pe care, probabil, trei sferturi dintre colegii mei de țară, le-au considerat dincolo de demnitatea dânșilor, pentru că, nu-i așa, suntem un neam de domni cu niște valențe morale de te caci împrăștiat. Și am purces spre a munci, am purces spre a trăi cum căcat am putut mai bine. Și am ajuns la zi. Astăzi. Când mă întreb cum pula mea s-a ajuns în punctul în care 11 din 10 români se bat cu pumnul în piept că-i fute statul, că nu-i de stat în România, că mor de foame, că taxele sunt mari, că erecțiile sunt rare, că medicamentele-s scumpe, că italianul plătește bine la metru pătrat de gresie lipită, că Boc suge, că Băsescu nu-știu-ce-mă-sa-n-cur-face, că își pierd slujbele, că li se împotmolesc drjubele…
Pentru că nu înțeleg de unde și până când? Cum mama dracului se face că 9 din 10 cunoscuți ai mei, o duc bine în mocirlă, aici? Cum dracului se face că noi ne păstrăm jobul, cum dracului se face că ne plătim facturile, ne achităm taxele, mâncăm de vită și porc, nu de soia, mergem la mare la futut și băut, nu pe strada Tg. Ocna, la dat perverse? Că nu suntem speciali. Deloc. Defapt, suntem fix în mijlocul graficului, pe ambele axe inteligență – calitatea vieții.
Și-mi vine răspunsul, ăla de pe buzele tuturor, dar care prea puțini și-l asumă ca și stare de fapt personală: căcatul nu merge pentru că sunteți putori, bă! Pentru că vă mor pipotele în suc propriu, ofticându-vă pentru capra vecinului, pentru că sunteți proști ca pula și nu ați ciordit de la stat, pentru că aveți pula mică și nu vă luați șeful în primire când vă cere să vă căpriți și să vă lubrifiați anusul. Pentru că vă moare duodenul de hiper aciditate, de la toate șaoarmele băgate în gâtlej, pentru că vă căcați împrăștiat de la țațichi, pe litoralul grecesc, preț de 7 zile, după care plătiți 36 de luni rata la creditul de turism, pentru că nu mai puteți, ai dracului, să vă uitați la Acasă TV decât în High-Def și doar pe ecran cu diagonală mai mare de 81, pentru că nu sunteți conștienți de faptul că UNICII responsabili pentru căcatul pe care îl trăiți sunteți voi. Nu ăia de la Victoria, nu ăia din Casa Poporului. Voi, labelor, pentru că v-a manelizat căcatul ăla de Diaconescu, pentru că v-a făcut să salivați pe la toate proastele siliconate, care vă fac senzaționalul din numărul de mâine al cancanului…
Suntem în anul 2010. Mă doare-n pulă că au trecut 20 de ani de la Revoluție, atunci când voi nu realizați că au trecut 1400 de ani în care nimic, nimeni și nicăieri în țara asta nu au fost altceva decât orificile în care, pe rând, șapte națiuni și-au introdus penișii. Voi nu sunteți România democratică, aia pentru care vi se împușcau neamurile pe la Inter… Voi sunteți productele celei mai proaste încrengături cu putință: neamul românesc, căca-ma-ș pe el să mă cac.
Și vă cereți drepturile, spurcaților…
Din mamă velociraptoare și tată ierbivor
Este evident faptul că ne tragem din dinozauri. Studiile confirmă. 200 de milioane de ani de evoluție ne-au adus în punctul în care am reușit să schimbăm fundamental toate acele principii lumești propuse și probate de ereticii care au susținut cum că Pământul se învârte în jurul Soarelui, care el, săracul, nu-i nici în centrul galaxiei care ea, săraca, nu-i în centrul Universului. Le-am arătat noi, dă-i în căcat! După arderi pe rug (circa 1600-1700 A.D.) și sos iute în șaormă (circa acum) înțelepciunea populară și ușor colectivă a decretat cum că Soarele se învârte în jurul Pămânutului și în eventualitatea în care acest fenomen se manifestă invers, Pământul descrie o rotație completă în jurul astrului în aproximativ o lună. Dar acest bizar fenomen se manifestă rar, de obicei în preajma Crăciunului, când peste 108 la sută dintre noi suntem prinși cu alte treburi, de natură ecumenică. Aceeași 200.000.000 ani de evoluție ne-au arătat metoda practică și facilă de a diminua fondul radioactiv din orice productă consumată: fierberea. Globalizarea a devenit un fenomen odată cu acceptarea faptului că Pământul e plat așadar este ușor să ajungi dintr-un punct în altul. Nu trebuie să ocolești, nu tu vertigo, nu tu rău de centrifugă. Cam p-atunci am ajuns la concluzia utilă cum că ne trebuiește o adunătură de minți luminate apoteotic numită clasa politică. Voci susțin cum că ideea a apărut în urmă cu vreo 2000 de ani și a emanat de la Greci, dar ăia-s poponari și nu înclud alcoolul în all-inclusive-ul local așa că dă-i dracu, nu luăm de bun tot ce le cacă creierașele alea iubitoare de natură și înțelepciune. Odată cu clasa politică a prins rădăcini în românul de rând și nevoia de a manifesta opinia politică. De aici au apărut două fenomene unul mai periculos decât celălalt. Primul este dreptul la vot, al doilea este blogging-ul. Primul a produs rezultate mai mult decât nesatisfăcătoare, al doilea a provocat stări de vomă oricărui român cu mai mult de 12 clase. Libertățile fiind asumate românului de rând, globalizarea despre care vorbeam adineaori fiind stare de fapt, a apărut nevoiea de a deschide granițele arealului Carpato-Danubian către toți aceia ce doreau o bucată de rai sub picioare și o fată care dorește să se întrețină în facultate, în pulă. Așadar, turism. Dar nu poți face turism fără program, fără organizare și fără brand. (brand este un cuvânt căcăcios promovat în media de acele fete, care dorind să se întrețină în facultate, au ajuns să lucreze în PR și HR). Nație de învingători, am ales și brand. Un fel de frunză de palmier sau aloe sau brad sau leuștean, s-o fută câinii. Mare ne-a fost mirarea când am aflat că aceeași frunză a fost folosită de niște poponari britanici ca să promoveze ceva RATB de-al lor. Recent am primit o altă lovitură sub centură, de cea mai joasă speță, tocmai din partea Soarelui, piatra aia încinsă care se învârte în jurul Pământului pentru că noi îi permitem, da? Morții mă-sii de Soare, s-a apucat să arunce cu radiații către Pământ! Cercetătorii români au încercat diminuarea efectelor nocive prin fierbere, însă modelul teoretic năștea o imposibilitate de ordin logistic: cum căcat fierbi Soarele? E mare și e departe!” Aceleași minți luminate au concluzionat cum că acele radiații emanate anal de către Soare, ar putea paraliza rețelele de transport energetic, comunicații, poziționare, apărare, descărcare de pornografie în format de înaltă definiție etc. Au spus că acest efect nedorit, al radiației Solare, asupra rețelelor de transport energetic ar putea să ne (re)aducă în Epoca de Piatră. Rugați de către autorități să clarifice aceste spuse, cercetătorii români au concluzionat: Epocă de Piatră… Șmepocă de Piatră… Nu o să sesizăm mari diferențe față de situația actuală.
In: Eu nu cunosc limite, sunt nelimitatu'
Kids, back in the year 2010…
…noi, tinerii, petreceam concediile pe la tot felul de festivaluri, în România și pe lângă. Da, așa ne distram atunci. Încă nu descoperiserăm băuturile cu Electroliți(TM) și avantajele irigării recoltelor cu acestea. Așa că în vara anului 2010, eu și unchiul Răzvan ne-am luat un concediu de o săptămână și am plecat către NovaRock, un festival de muzică gălgăgioasă și bere la 4.3 Euro/paharul 400ml, undeva prin Austria. Da, pe atunci berea se servea la pahar, încă nu descoperiserăm pastilele de bere. Sau pastilele de pui șanghai, dacă tot suntem la subiectul ăsta.
(Generic)
Așadar, mâine plec la NovaRock unde o să ascult și o să văd așa: Greenday, Rammstein, Deftones, Stone Temple Pilots, The Prodigy, The Hives, Stone Sour, Alice in Chains, Subway to Sally, poate niște Hot Water Music și de ce nu, Kate Nash. Atât.
In: Jucăria preferată, Piticii mei
